Dacå nu stiati, în familie sîntem mari consumatori de filme românesti în special cele de dupå '90, iar searå am våzut
"Politist, adj." al lui Porumboiu,
premiu la Cannes, Cu filmul lui anterior "
A fost sau n-a fost" în memorie (unul din cele preferate personal) te-astepti la ceva foarte interesant, chiar dacå total diferit ca stil.
Filmul în total mi-a pårut insuportabil de static si anticinematografic si se terminå exact cum te astepti, frustrant. Bineînteles cå are cîteva scene simpatice, iar cea finalå cu DEX-ul are destulå filozofie în ea. Cealaltå scenå care te intrigå e analiza pînå la epuizare a versurilor melodiei lui
Mirabela Dauer, melodie reluatå de cîteva ori pînå la epuizarea nervoaså generalå, dar asta si e intentia. Dacå nu må însel, e o paralelå între puzzle-ul montat aici si cel cu DEX-ul. In rest pare så monteze tensiune în asteptare peste tensiune în asteptare cu zero outcome. Nu stiu cum se face, dar în
versiunea în englezå am gåsit mai multe merite filmului. "432" - celålalt mare premiu la Cannes e un fel de puseu de adrenalinå din punct de vedere al actiunii prin comparatie.
Tot din capitolul torturå în caz de tendinte maso se recomandå "
Youth without youth" al lui Coppola (dupå un roman de Eliade) våzut la cinema si rezistat pînå la sfîrsitul filmului, cu o micå deosebire, imaginile sînt foarte artistice, deci genul artistic tîmpitor. Erare humanum est - completati continuarea...
Cu toate astea gåsesc comentariul åsta admirabil si sînt de acord cu majoritatea continutului:
Un alt comentariu cel putin la fel de interesant aici:
2 dintre actori:
Il suspectez pe Porumboiu de a fi fåcut filmul intentionat dupå reteta infailibilå care potential poate aduce premiul la Cannes, dar asta poate fi foarte bine un simptom de paranoia implantatå în subconstient în vremurile de tristå amintire.
Printre altele, în scurtul timp petrecut în Bucuresti în octombrie anul åsta, ne-am nimerit în fatå la un cinematograf pe Magheru si am intrat så vedem
"Amintiri din Epoca de Aur (partea II)" unde prin contrast (fatå de de fotografia din sala de cinema din articolul de mai sus) sala era plinå oki, majoritatea pustime si a fost foarte entertaining. Stiu, entertaining, e opusul intelectualismului elitist cinematografic european cu tendinte timide de infiltrare peste ocean, dar asta e situatia, e un nivel acolo sus în sfere înalte pe la juriul de la Cannes care ne scapå nouå marea maså de ignoranti cu preferinte triviale în materie de filme.
Mi-e teamå ca må paste deschiderea unui nou blog pe teme de cinema, dar mi-am amintit cå am deja blogul prezent in englezå pe care as putea trece comentariile cinematografice bilingve la capitolul "other arts". E grav, vå zic.
Bilingv, vorba unui fost coleg originar din Europa de Est confesîndu-se noului patron: "Dupå ora 4 sînt complet bilingv - bulgarå si ruså" - apropo acum e si "stand-up comic" în timpul liber.
Asa cå pt. cine e prin zonå în Bucuresti mergeti så vedeti "Amintiri din Epoca de Aur (partea I sau II)" dacå nu l-ati våzut încå, cu mascå anti-H1N1 pe figurå dacå vå luati dupå mass-media mogulilor:) N-o legati prea strîns înså ca så puteti totusi rîde în voie. Pt. cine nu, multumiti-vå cu vreo copie piratatå desi n-am dat de asa ceva, nu încå pt. filmul åsta.
The Lost Fingers
There must be a reason behind their platinum album certification for Lost in the 80s right ? 
